Decizia CCR nr. 111/2021Punctul 7

7. În raport cu această reglementare cuprinsă în art. 15 din Legea nr. 554/2004, deși cererea de suspendare va fi analizată în raport de cuprinsul art. 14 din aceeași lege, pe baza aceleiași proceduri sumare, fără prejudecarea fondului, măsura suspendării va dura până la soluționarea definitivă a cauzei, adică până la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței prin care a fost soluționată acțiunea principală, având ca obiect anularea actului administrativ contestat. Se ajunge astfel ca, în cazul în care acțiunea principală va fi respinsă, măsura suspendării actului administrativ dispusă în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 să dureze până la soluționarea definitivă a acțiunii principale, adică până la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței instanței de fond prin care a fost soluționată acțiunea principală, pentru că numai atunci sentința rămâne definitivă. Este creată astfel o situație profund vătămătoare pentru interesele beneficiarului actului administrativ contestat, în condițiile în care, pe baza unei proceduri sumare, de urgență și cu prejudecarea fondului, instanța pronunță o hotărâre prin care dispune suspendarea actului administrativ, iar această hotărâre urmează a fi menținută chiar și în ipoteza în care prin sentința pronunțată la fond instanța ar respinge cererea principală a reclamantului, având ca obiect anularea actului administrativ. Astfel, hotărârea prin care s-a dispus suspendarea devine mai puternică decât sentința prin care a fost soluționat fondul cauzei în situația în care instanța de fond va respinge acțiunea principală, după cercetarea fondului cauzei, potrivit procedurii comune. Situația astfel creată este profund inechitabilă pentru beneficiarul actului administrativ, deoarece actul administrativ va fi suspendat până la soluționarea recursului împotriva sentinței instanței de fond, deși prin sentință instanța de fond a respins acțiunea având ca obiect anularea acelui act administrativ. ...