Decizia CCR nr. 222/2025Punctul 16

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului exercitat de instanța de contencios constituțional prin raportare la critici similare și față de aceleași prevederi din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 90 din 5 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 21 august 2024, paragrafele 21-28, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că dispozițiile de lege criticate fac parte din reglementarea Codului muncii care privește răspunderea disciplinară a salariaților. Instituind prerogativa angajatorului de a aplica sancțiuni disciplinare, atunci când constată că salariații au săvârșit o abatere disciplinară, legiuitorul a reglementat, totodată, o serie de condiții și o procedură menite să asigure protecția salariaților împotriva oricăror forme de abuz din partea angajatorului. Reglementarea are în vedere poziția obiectiv dominantă a angajatorului în desfășurarea raportului de muncă. Aplicarea sancțiunilor disciplinare și, în mod special, încetarea raportului de muncă din voința unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor condiții de fond și de formă riguros reglementate de legislația muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului. Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să constate temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse din voința unilaterală a angajatorului. ...