Decizia CCR nr. 94/2026Punctul 14

14. Dispozițiile articolului unic pct. 1 din legea criticată extind sfera subiecților activi ai infracțiunii reglementate prin art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006, astfel că alături de „preot“ sunt incluse și categoriile „rabin“ sau „imam“, precum și alte „funcții, clericale ori monahale, asimilate cu acestea la solicitarea cultelor de către Secretariatul de Stat pentru Culte“. Astfel se creează posibilitatea ca Secretariatul de Stat pentru Culte să decidă, la cererea cultelor, alte funcții clericale sau monahale asimilate celor de preot, rabin sau imam, ceea ce înseamnă că stabilirea conținutului constitutiv al infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, în acest domeniu al libertății religioase, nu este realizată exclusiv prin lege, ci poate fi realizată inclusiv prin acte infralegale, acte administrative ale Secretariatului de Stat pentru Culte. Acest aspect este contrar principiului legalității și efectului obligatoriu al deciziilor Constituționale, întemeiate pe art. 1 alin. (5) și art. 73 alin. (3) lit. h) , respectiv pe art. 147 alin. (4) din Constituție. Soluția legislativă nou-adoptată permite ca elementul material al unei infracțiuni să fie configurat atât de legiuitorul primar sau delegat, cât și de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, ceea ce este de neacceptat în sistemul de drept penal (Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016). Astfel, stabilirea unor alte funcții clericale sau monahale asimilate celor de preot printr-un act administrativ, cu consecința posibilității pentru persoanele care exercită fără drept aceste funcții de a intra sub incidența legii penale și de a deveni subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006, este contrară jurisprudenței în materie a Curții Constituționale și principiilor mai sus menționate. ...