Decizia CCR nr. 60/2013Paragraful 14

O atare condiţie de accedere la funcţia publică este excesivă, nejustificatâ şi incompatibilă, cu libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă, conducând la îngrădirea dreptului de muncă, reglementat de art. 41 din Constituţie. Libertatea alegerii profesiei presupune, înainte de toate, pregătirea şi calificarea corespunzătoare în vederea exercitării acesteia şi poate fi condiţionată sau limitată de criterii legale, justificate constituţional, precum starea sănătăţii, aptitudinea sau alte criterii determinate de specificul profesiei, al meseriei sau al locului de muncă. Este adevărat că însăşi Curtea Constituţională a stabilit în jurisprudenţa sa că instituirea prin lege a unor condiţii pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă şi la alegerea profesiei, însă, în speţă, instituirea acestei interdicţii, precum şi impunerea unui termen de radiere a sancţiunii disciplinare de 7 ani de la aplicare sunt contrare art. 41 alin. (1) din Constituţie. Finalitatea interdicţiei impuse nu este nici realizabilă şi nici verosimilă, mai ales că, teoretic, în unele cazuri persoanele care au săvârşit fapte de natură penală pot accede la o funcţie publică într-un termen relativ mai scurt decât termenul de 7 ani prevăzut pentru cei ce au săvârşit abateri disciplinare. Mai mult, persoanele care au săvârşit faptele penale prevăzute de art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 şi care sunt foarte grave (săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice) au posibilitatea să participe la concurs, dacă a intervenit reabilitarea.