Decizia CCR nr. 60/2013Paragraful 7

Prevederile art. 54 lit. i) şi ale art. 82 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 restrâng în mod nejustificat şi discriminatoriu dreptul la muncă, prin aceea că impun interdicţia potrivit căreia o persoană nu mai poate ocupa o funcţie publică dacă a fost destituită dintr-o funcţie publică sau i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani. Libertatea alegerii locului de muncă, consacrată de art. 41 alin. (1) din Constituţie, este incompatibilă cu stabilirea unor condiţii care împiedică în mod efectiv, prin natura lor, accesul la o anumită funcţie. În considerarea acestei norme fundamentale, statul are obligaţia corelativă de a garanta condiţii de acces bazate pe criterii de egalitate de şanse, transparenţă, competenţă, merite profesionale etc., fără a institui discriminări sau privilegii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1039 din 9 iulie 2009). Instituirea unui termen de 7 ani în care persoana aflată în ipoteza normei juridice criticate nu poate accede la o funcţie publică echivalează cu o derâdere din dreptul de a accede la acea funcţie. Această măsură este mult mai severă prin comparaţie cu cea aplicată în dreptul comun - dreptul muncii - sau cu sancţiunea aplicată persoanelor care au săvârşit faptele penale prevăzute de art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 şi care sunt foarte grave. Discriminarea este cu atât mai evidentă şi excesivă în cazul persoanelor care au fost destituite din funcţia publică pentru un motiv legal de incompatibilitate.