Decizia CCR nr. 153/2013Paragraful 16

Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată. Arată că prevederile art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 nu nesocotesc dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât aplicarea principiului egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că la situaţii diferite se aplică soluţii diferite. Or, primarii şi parlamentarii sunt două categorii supuse unui statut diferit, care justifică existenţa unor deosebiri în ce priveşte cazurile de încetare a mandatului. Consideră că prevederile art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie, care nu presupune accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Aşadar, nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate stabilirea unor modalităţi diferite de exercitare a dreptului de acces liber la justiţie, în funcţie de anumite situaţii speciale, care justifică prin natura lor instituirea unei proceduri de judecată diferite. În ce priveşte celelalte prevederi constituţionale pretins încălcate, apreciază că nu au incidenţă în cauză.