Decizia CCR nr. 232/2013Paragraful 80

- "interdicţia temporară de înstrăinare are în vedere bunul (locuinţa) şi reprezintă o limitare a unuia dintre atributele dreptului de proprietate, şi anume dispoziţia, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. De altfel, conform art. 61 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul are dreptul de a institui o asemenea interdicţie temporară de înstrăinare, finalitatea legii criticate fiind tocmai aceea de a restricţiona eventualele operaţii speculative cu asemenea imobile achiziţionate în condiţii speciale, avantajoase pentru dobânditori" (a se vedea Decizia nr. 1.498 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2011, precum şi Decizia nr. 547 din 6 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 24 august 2006, şi Decizia nr. 131 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 14 martie 2007).