Decizia CCR nr. 232/2013Paragraful 75

Or, o restrângere cu caracter temporar a exerciţiului unui drept fundamental poate fi realizată numai cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie. Curtea reţine că, în cauza de faţă, o asemenea măsură de restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate este reglementată printr-o lege - act de reglementare primară -, se impune prin prisma destinaţiei speciale a acestor imobile, respectiv activităţile care se desfăşurau în cadrul acestora, şi este de natură să apere, în cazul de faţă, anumite drepturi fundamentale, precum: dreptul la învăţătură (art. 32 din Constituţie), dreptul la ocrotirea sănătăţii (art. 34 din Constituţie) sau obligaţiile pozitive ale statului în privinţa garantării dreptului la cultură (art. 33). Aşadar, Curtea constată că motive sociale ce ţin de activitatea desfăşurată în imobilele menţionate la art. 45 alin. (1) din legea criticată constituie o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru introducerea unei asemenea restrângeri a exerciţiului dreptului de proprietate.