Decizia CCR nr. 550/2014Paragraful 7

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999 contravine "dreptului constituţional de acces la justiţie şi la un proces echitabil, dreptul la nediscriminare şi dreptul la o bună administrare", deoarece nu reglementează "criteriile sau condiţiile pentru ca agentul guvernamental să declanşeze procedura soluţionării amiabile a cauzei," pasivitatea reprezentantului guvernamental nefiind sancţionată. În acest sens, consideră că "în cadrul procedurii administrative, simpla declarare ca admisibilă a plângerii poate declanşa procedura unei rezolvări amiabile a cauzei, atribuindu-se calitatea de titlu executor." În legătură cu acest aspect, arată că, în cadrul acestei proceduri, "rezolvarea pe cale amiabilă a cauzei se face între agentul guvernamental şi reclamant, în timp ce în procedura revizuirii agentul nici măcar nu este citat în cauză, deşi el este cel care trebuie să apere Convenţia şi hotărârile CEDO, şi tot el răspunde, în final, pentru executarea hotărârii instanţei europene. În schimb, sunt citaţi pârâţii interni, adică cei care au determinat condamnarea statului, şi procurorul, cel care a reprezentat instituţia incapabilă să apere ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor." De aceea, apreciază că între procedura administrativă şi cea jurisdicţională s-a creat o situaţie discriminatorie, pe terenul normelor procedurale.