Decizia CCR nr. 344/2015Paragraful 43

În cazul creanţelor fiscale accesorii baza de impunere se constituie de abia după împlinirea termenului scadent, dată de la care acestea pot fi calculate şi de la care se poate stabili/determina cuantumul lor. Însă, aceste aspecte ţin de modul de calcul al acestora, fără a se aduce în discuţie natura/tipologia creanţelor accesorii care sunt/pot fi ataşate creanţelor principale. Încă de la data constituirii bazei de impunere pentru creanţa fiscală principală se cunoaşte faptul că în cazul neplăţii la scadenţă a acesteia se calculează creanţe fiscale accesorii având o anume natură juridică şi un anume cuantum, de obicei, determinat în puncte procentuale. Neplata creanţei fiscale principale la termenul scadent determină aplicarea şi calcularea celor accesorii. Aşadar, raportul de drept material fiscal iniţial este cel care generează atât conţinutul, cât şi cuantumul (determinat sau determinabil) creanţelor fiscale principale şi accesorii. Nu se nasc două raporturi de drept material fiscal distincte, unul pentru creanţa principală şi altul pentru cea accesorie. Chiar dacă dreptul de creanţă fiscală accesorie se naşte în momentul neexecutării la scadenţă a obligaţiei de plată, aşadar, a creanţei fiscale principale, temeiul său legal rezidă în legea aplicabilă la momentul constituirii bazei de impunere a creanţei fiscale principale, şi nu în cea aplicabilă la momentul constituirii bazei de impunere pentru creanţa fiscală accesorie. De aceea, legiuitorul nu poate schimba nici natura juridică şi nici reconfigura accesoriile existente la momentul constituirii bazei de impunere a creanţei fiscale principale, acestea însoţind obligaţiile aferente creanţei fiscale principale.