Decizia CCR nr. 799/2015Paragraful 49

45. De altfel, în acest sens, Curtea Constituţională Federală Germană, având a se pronunţa asupra legitimităţii constituţionale a votului prin corespondenţă, a statuat că "prin introducerea votului prin corespondenţă, legiuitorul nu şi-a depăşit marja de manevră de care dispune. Votul prin corespondenţă le deschide posibilitatea participării la alegeri şi celor care, altminteri, fie din motive de sănătate, fie din alte motive temeinice s-au văzut împiedicaţi să-şi exprime votul într-o secţie de votare. În acest mod, el ţine cont în mai mare măsură de principiul universalităţii votului, care proclamă că, de principiu, toţi cetăţenii să poată participa la alegeri. Dacă prin introducerea votului prin corespondenţă legiuitorul şi-a propus să atingă o cât mai largă participare la vot, obiectiv căruia i-a acordat o deosebită importanţă, totodată încredinţându-i alegătorului mai multă responsabilitate în asigurarea libertăţii şi a secretului votului decât în cazul votului exprimat în secţia de votare, atunci acest lucru nu prezintă obiecţiuni de ordin constituţional. Curtea Constituţională Federală s-ar putea opune unei astfel de decizii a legiuitorului doar atunci când acesta ar atrage după sine îngrădiri excesive sau ar periclita principiile votului direct, liber, egal şi secret. Dar nu acesta este cazul" (Decizia Curţii Constituţionale Federale din 24 noiembrie 1981 - 2BvC 1/81, BVerfGE 59, 119). Prin reglementarea votului prin corespondenţă, "legiuitorul a răspuns unei mobilităţi tot mai mari, caracteristică în societatea de astăzi şi orientării tot mai accentuate pentru un stil de viaţă individual. El trebuie să se lase călăuzit de obiectivul de a atinge o participare cât mai largă la vot" (Decizia Curţii Constituţionale Federale din 9 iulie 2013 - BverfG, 2BvC 7/10).