Decizia CCR nr. 272/2016Paragraful 7

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului la care autoarea excepţiei face trimitere arată, în egală măsură, că legile nu pot avea un grad de precizie absolută şi că acestea prezintă caracter de generalitate, pentru a fi evitată rigiditatea lor în aplicare sau imposibilitatea adaptării normelor pe care le cuprind la situaţii nou-apărute. Se arată că, prin aceeaşi jurisprudenţă, instanţa europeană a statuat că pentru clarificarea sensului normelor juridice contribuie inclusiv interpretarea dată acestora de către instanţele de judecată şi că, nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere şi destinatarul normei, iar în ipoteza în care acesta este un profesionist care trebuie să dea dovadă de prudenţă în desfăşurarea activităţii, cu atât mai puţin se poate invoca lipsa preciziei, clarităţii şi previzibilităţii normei. Se mai arată că noţiunea de "debitor" este definită în art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006, care, deşi a fost abrogată, continuă să îşi producă efectele în cauză, având în vedere că autoarea excepţiei, în baza acestui act normativ, a fost condamnată pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă. În ceea ce priveşte noţiunea de "evidenţe", se arată că nu pot exista liste exhaustive cu actele şi documentele care intră în sfera acestei noţiuni, dar că este rolul instanţelor de judecată de a aprecia, nu în ultimul rând, în spiritul Legii nr. 85/2006 care sunt documentele care fac parte din această categorie.