Decizia CCR nr. 307/2016Paragraful 32

24. Referitor la pretinsa neclaritate a prevederilor criticate cu privire la sintagma referitoare la faptul că "judecătorul-sindic poate admite, în tot sau în parte, înscrierea creanţelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv", care ar conduce la o pretinsă încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) , precum şi faptul că legea nu precizează expressis verbis dacă judecătorul-sindic este îndrituit să nu admită o atare creanţă în tabelul creditorilor până la soluţionarea definitivă, se observă că această critică, pe lângă contestarea normelor legale în vigoare, are în vedere şi mecanismul după care se desfăşoară întreaga procedură a insolvenţei privit prin prisma unei omisiuni legislative. Or, se constată că normele legale criticate au fost edictate în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. Astfel, pe de o parte, chiar dacă omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acestora ar fi reale, de principiu, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "(...) se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pe de altă parte, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", care atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, în considerarea unor situaţii deosebite, astfel cum este în cazul procedurilor de insolvenţă. Ca atare, nu se poate reţine pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu cele ale art. 1 alin. (5) prin raportare la art. 21 din Constituţie. De altfel, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate sunt clare, iar acestea nu trebuie interpretate în mod singular, ci trebuie avută în vedere întreaga procedură prevăzută de normele legale în materie.