Decizia CCR nr. 766/2016Paragraful 61

45. Astfel, aplicând aceste considerente de principiu la dispoziţiile normative criticate, Curtea constată că diferenţa de reglementare pe care dispoziţiile articolului unic pct. 4 din legea criticată o instituie faţă de prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 pune în situaţii diferite personalul din familia ocupaţională de funcţii bugetare "Sănătate" în raport cu celelalte categorii de personal din sistemul bugetar. Aşa cum sublinia însuşi Guvernul în Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, această diferenţă de tratament a avut în vedere împrejurarea că "în sectorul de sănătate s-au produs dezechilibre structurale din perspectiva resurselor umane, migraţia forţei de muncă în străinătate atingând niveluri alarmante, în condiţiile în care salariile medicilor sunt foarte mici, iar ale asistentului medical debutant sunt la limita salariului minim, deficitul de personal medical a devenit cronic, cca 40.000 de posturi fiind în prezent neocupate, iar atractivitatea intrării în sistemul medical este foarte redusă". Prin urmare, Curtea constată că luarea unor măsuri privind politica salarială în materia personalului din domeniul sănătăţii a fost pe cât de justificată, pe atât de necesară, situaţia critică în care se găseşte personalul din domeniul sănătăţii afectând în mod direct modul în care se realizează ocrotirea dreptului la sănătate al populaţiei, drept de sorginte constituţională. Aşa fiind, Curtea apreciază că diferenţa de tratament instituită de dispoziţiile articolului unic pct. 4 din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 între personalul din domeniul sănătăţii şi celelalte categorii de personal din sistemul bugetar este justificată raţional şi proporţională cu situaţia avută în vedere de legiuitor, astfel că nu se încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.