Decizia CCR nr. 29/2017Punctul 5

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie. Astfel, dispoziţiile art. 340 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care exclud posibilitatea de a introduce plângere la instanţa de judecată şi împotriva soluţiei de respingere, în condiţiile art. 339 din Codul de procedură penală, a plângerii formulate împotriva actelor şi măsurilor procurorului. Capacitatea actelor şi măsurilor de urmărire penală de a vătăma interesele legitime ale unor persoane este recunoscută chiar de legiuitor în art. 336 alin. (1) şi art. 339 alin. (1) din Codul de procedură penală care prevăd dreptul oricărei persoane de a formula plângere împotriva acestor acte şi măsuri, fie la procurorul care supraveghează urmărirea penală, fie la prim-procurorul parchetului, după caz. Cu alte cuvinte, legiuitorul a acceptat posibilitatea vătămării unor drepturi şi interese legitime ale unei persoane printr-un act sau o măsură de urmărire penală, dar îi neagă dreptul de acces la justiţie, sau, cel puţin, îl trece sub tăcere. Or, această excludere a controlului judecătoresc a unei categorii de acte şi măsuri ale procurorului contravine prevederilor constituţionale mai sus menţionate. ...