Decizia CCR nr. 48/2019Punctul 40

40. Având în vedere acest cadru procesual Curtea constată că, în cazul de față, judecătorul de cameră preliminară nu a fost sesizat pentru a doua oară cu o cerere de confirmare a unei noi ordonanțe de renunțare la urmărirea penală. Prin urmare, prevederile art. 318 alin. (16) teza a doua din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, cu privire la soluția inadmisibilității unor excepții de neconstituționalitate ce vizează dispoziții legale referitoare la o procedură ulterioară celei în care se află cauza, Curtea Constituțională s-a pronunțat în numeroase ocazii. Astfel, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 din Codul de procedură penală, Curtea a reținut că acestea reglementează contestația în procedura camerei preliminare și, întrucât cauza în care a fost invocată această excepție a vizat procedura de constatare a legalității sesizării instanței, a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, Curtea a statuat că dispozițiile legale criticate (respectiv art. 347 din Codul de procedură penală) nu au legătură cu soluționarea cauzei (a se vedea Decizia nr. 472 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 10 august 2015, paragraful 17, Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015, paragraful 24, și Decizia nr. 34 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 26 iunie 2018, paragrafele 23-25). ...