Decizia CCR nr. 93/2020Punctul 27

27. Curtea reține că nu este încălcată prezumția de nevinovăție prevăzută la art. 23 alin. (11) din Constituție și art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât dispunerea măsurii mutării temporare nu răstoarnă și nu afectează această prezumție, ci ea are menirea de a asigura desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale și de a evita îngreunarea acesteia prin modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu. Totodată, acesta nu valorifică/previzionează în cadrul raportului de serviciu al funcționarului public o eventuală hotărâre de condamnare sau vreo bănuială cum că o anumită infracțiune ar fi fost săvârșită de funcționarul public, ci pur și simplu stabilește o măsură de natură administrativă necesară bunei desfășurări a anchetei penale. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că, din perspectiva stabilirii vinovăției pentru săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală și, implicit, pentru răsturnarea prezumției de nevinovăție, procesul penal parcurge mai multe etape caracterizate prin diferite niveluri de probațiune, de la bănuiala rezonabilă la dovedirea vinovăției dincolo de orice îndoială rezonabilă, și că, pe tot acest parcurs, anterior ultimului moment procesual menționat, prezumția de nevinovăție subzistă, fiind aplicabile prevederile art. 23 alin. (11) din Constituție [Decizia nr. 362 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 3 octombrie 2017, paragraful 29]. ...