Decizia CCR nr. 233/2020Punctul 12

12. Se susține că textele de lege criticate aduc atingere și dreptului de proprietate privată prin impunerea de către stat a sarcinii fiscale reprezentând plata timbrului de mediu. Legiuitorul este competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, însă aceste competențe trebuie să se manifeste în așa fel încât să nu intre în coliziune cu interesele particulare ale proprietarilor de autovehicule. Prin aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 la autoturismele deja înmatriculate în România se aduce o atingere gravă și nejustificată dreptului de proprietate privată datorită cuantumului împovărător al taxei în raport cu valoarea autoturismelor vizate și caracterul discriminatoriu al acesteia, rezultat din modul concret de calcul. Este înfrânt și justul echilibru care trebuie să existe între interesele generale ale societății și cele individuale. Sunt invocate cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în Cauza Mellacher și alții împotriva Austriei și în Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit. Prin instituirea acestei taxe dreptul de proprietate asupra autoturismului este lipsit de caracterul efectivității deoarece el va fi exercitat plenar doar ulterior achitării acestui cuantum. ...