Decizia CCR nr. 247/2020Punctul 21

21. Așadar, Curtea nu poate reține critica potrivit căreia legiuitorul lasă la aprecierea discreționară a organelor de urmărire penală modul de asigurare a asistenței juridice obligatorii. Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate face, de fapt, o confuzie atunci când analizează conținutul noțiunii de asistență juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului - pe care o rezumă la actele de urmărire penală care îl privesc nemijlocit pe acesta (de exemplu, audiere, confruntare sau percheziție domiciliară), întrucât sfera acestei noțiuni reiese cu claritate, așa cum s-a arătat mai sus, din cuprinsul dispozițiilor art. 92 alin. (1) -(3) din Codul de procedură penală, în sensul că, în cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau al inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepția celor două situații mai sus menționate, în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori cercetare sau se efectuează percheziția corporală sau a vehiculelor în cazul infracțiunilor flagrante. Așa fiind, dispozițiile de lege criticate întrunesc cerințele privind claritatea și previzibilitatea legii și nu aduc nicio atingere principiului legalității, consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. ...