Decizia CCR nr. 363/2020Punctul 15

15. Referitor la încălcarea art. 40 alin. (1) din Constituție se susține că deturnarea condițiilor de reprezentativitate de la scopul pentru care au fost instituite prin Legea nr. 62/2011 are ca efect îngrădirea disproporționată a libertății de asociere, aducând în conflict constituțional prevederile criticate cu dispozițiile constituționale în materie. Acesta este, în esență, argumentul pentru care consideră dispozițiile Legii nr. 1/2011 ca fiind neconstituționale, obiectul efectelor și consecințelor instituirii prin lege, numai într-un anumit sector de activitate - sectorul învățământ preuniversitar de stat - a unui anumit nivel de reprezentativitate. Dispozițiile criticate au ca efect concret restrângerea în mod nejustificat a libertății de asociere, deoarece dialogul social și, mai ales, dreptul de apărare și reprezentare sindicală la nivelul unităților de învățământ nu pot fi asigurate decât de organizații sindicale cu reprezentativitate la nivel de sector de activitate. Un astfel de efect este disproporționat, având în vedere că problemele pentru care dispozițiile criticate impun obligativitatea reprezentativității la nivel de sector de activitate și pentru nivelul unităților și al grupurilor de unități vizează strict activitatea unităților de învățământ respective, precum: participarea în consiliul de administrație al unităților de învățământ și în consiliul de administrație al inspectoratelor școlare județene, participarea la concursurile organizate pentru ocuparea funcțiilor de director, respectiv de director adjunct al unităților de învățământ, participarea la concursurile organizate pentru ocuparea funcțiilor de conducere ale inspectoratelor școlare ori participarea la procedura de elaborare a metodologiei și a criteriilor de acordare a gradației de merit pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar. Astfel, libertatea de asociere sindicală este golită de conținut. ...