Decizia CCR nr. 454/2020Punctul 5

5. Se mai arată că dispozițiile legale criticate nu respectă cerințele de calitate ale legii, întrucât judecătorii, raportându-se la prevederile lacunare ale legii, nu sunt în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea precisă a derulării și a rezultatului procedurii de transfer. Textele criticate nu prevăd criteriile de transfer și condițiile care trebuie îndeplinite pentru admiterea unei cereri de transfer, mai ales în situația în care sunt formulate mai multe cereri pentru același post vacant. Întrucât se lasă la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii stabilirea, prin acte cu forță juridică infralegală, a unor elemente esențiale ale raportului de muncă al magistratului și, implicit, ale statutului acestuia, legea imprimă un caracter relativ, nepermis procedurii și cazurilor de transfer al magistraților. Astfel de norme, de natură infralegală, determină în privința magistraților o stare de incertitudine juridică. Se mai subliniază că practica autorității care dispune transferul judecătorilor este total imprevizibilă, aplicându-se în mod arbitrar și prioritar când un criteriu, când altul, în funcție de elemente necunoscute, fiind practic imposibil să se analizeze acele criterii în mod cumulativ pentru toți solicitanții. Se arată că nu există criterii precise și o ordine prestabilită de aplicare a acestora sau o pondere a lor, aspect care dă naștere la arbitrariu. Astfel, se susține că au fost admise cereri de transfer, chiar dacă vechimea în funcție a judecătorilor respectivi era de 1 lună sau 3 luni, în schimb au fost respinse alte cereri de transfer, în condițiile în care vechimea judecătorului era de peste 15 ani; alteori au avut preponderență motive care țineau de situația familială, domiciliul solicitanților, motive personale deosebite sau gradul de încărcare a instanței la care s-a solicitat transferul. ...