Decizia CCR nr. 884/2020Punctul 6

6. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că, potrivit textului criticat, competența reglementată în privința procurorului pentru a efectua urmărirea penală în cazul infracțiunilor enumerate nu este doar obligatorie, ci și exclusivă. Se arată că art. 60 din Codul de procedură penală prevede că, în cazurile urgente, procurorul sau organul de cercetare penală, după caz, este obligat să efectueze actele de urmărire penală care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența sa, și că lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent. Se susține că aceste dispoziții legale au în vedere actele care trebuie efectuate de urgență, nefiind timp pentru sesizarea organului competent și existând pericolul, spre exemplu, ca o probă să fie distrusă, o persoană să nu mai poată fi audiată etc. Se face trimitere la Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, paragrafele 42 și 43. ...