Decizia CCR nr. 163/2021Punctul 8

8. Potrivit autoarei excepției, din economia art. 124 și art. 126 alin. (2) din Constituție rezultă că justiția se înfăptuiește în numele legii, judecătorii se supun numai legii, iar competența instanțelor și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege. Curtea Constituțională a stabilit că prin „lege“ se înțelege legea adoptată de Parlament sau ordonanța emisă de Guvern. Totodată, art. 2 din Codul de procedură penală consacră legalitatea procesului penal. În acord cu cele statuate de Constituție și legea procedurală (generală), Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ca lege specială, prevede repartizarea aleatorie, după cum urmează: „Art. 53. - (1) Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat. (2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de lege.“ Fiind incomplet, deficitar, imprecis, textul de lege criticat a făcut posibilă intervenția unei alte autorități a statului, și anume Consiliul Superior al Magistraturii, care nu e for legiuitor, pentru a definitiva/clarifica procedura desemnării completului de judecată care soluționează abținerile/recuzările. Cu alte cuvinte, destinatarul normei a devenit legiuitor, emițând un raționament care nu poate fi decât unul subiectiv și, în consecință, discreționar. Pentru aceste considerente se solicită admiterea excepției și constatarea neconstituționalității sintagmei „alt complet de judecată“ din cuprinsul art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală. ...