Decizia CCR nr. 235/2021Punctul 10

10. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție se susține că sintagma „care nu suferă amânare“ din cuprinsul art. 60 din Codul de procedură penală reprezintă o prevedere legală lipsită de claritate, precizie și predictibilitate, având în vedere că nu se precizează în mod clar care sunt acele acte de urmărire penală care constituie cazuri urgente. Aceasta lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a normelor referitoare la competența materială sau după calitatea persoanei. Ca urmare, prevederile art. 60 din Codul de procedură penală nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât din modul de reglementare a obligației procurorului sau organului de cercetare penală nu pot fi determinate, cu exactitate, acele cazuri de urgență sau actele de urmărire penală care nu suferă amânare. Prin modul în care este reglementat art. 60 din Codul de procedură penală, legiuitorul și-a respectat numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera, fără ca prin conținutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate și precizie care sunt acele cazuri de urgență sau actele de urmărire penală care nu suferă amânare ce impun prorogarea de competență. ...