Decizia CCR nr. 579/2021Punctul 11

11. Autoarea excepției mai arată că obiectul cauzei în care a fost invocată prezenta excepție îl constituie refuzul Președintelui României de a sesiza Curtea Constituțională pentru soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlament și Președintele României, ca reprezentant al statului român, conflict generat de refuzul Parlamentului de a pune în acord cu Constituția rezultatul referendumului din noiembrie 2009 pentru trecerea la un Parlament unicameral, format din maximum 300 de persoane. Autoarea excepției arată că este obligatoriu ca referendumul național din 2009 să producă efecte, astfel cum reiese foarte clar din Decizia Curții Constituționale nr. 682 din 27 iunie 2012. Puterea legislativă a decis să ignore rezultatul referendumului din 2009 pentru trecerea la un Parlament unicameral, format din maximum 300 de persoane, iar dacă puterea judecătorească nu poate cenzura în niciun fel această decizie a puterii legislative, este evident că nu se poate vorbi despre echilibrul puterilor, statuat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Deoarece Președintele României este o autoritate publică, iar Curtea Constituțională a statuat că o prerogativă constituțională a Președintelui este un act administrativ (a se vedea Decizia nr. 459 din 16 septembrie 2014), rezultă că, la fel ca în cazul tuturor actelor administrative, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar, este garantat controlul judecătoresc al acestuia, conform art. 126 alin. (6) din Constituție. ...