Decizia CCR nr. 600/2021Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, deoarece critica se referă la un text de lege care a vizat și a fost invocat într-un alt litigiu, și nu în cauza în care s-a pronunțat încheierea de sesizare a Curții Constituționale. În subsidiar, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat se referă la o instituție juridică reglementată de dispozițiile art. 522 din Codul de procedură civilă, iar, în virtutea normelor de referință, oricare dintre părți și inclusiv procurorul pot face contestație ce vizează încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil. Așadar, este firesc și logic, din punct de vedere juridic, ca formularea plângerii, respectiv calea de atac să îl vizeze numai pe contestator, căruia îi este comunicată o copie a soluției. În acest context, face precizarea că obiectul litigiului este dat tocmai de încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, nefiind încălcat principiul egalității armelor. În sprijinul concluziilor formulate sunt menționate considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 781 din 29 noiembrie 2018, decizie prin care s-a reținut că în discuție este o încheiere prin care s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar, cerere care nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin urmare, aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în cauza de față, având în vedere natura juridică a instituției la care se referă prevederile criticate. ...