Decizia CCR nr. 331/2022Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materia analizată, fiind invocată Decizia nr. 655 din 17 octombrie 2019, prin care instanța de contencios constituțional a analizat dispozițiile legale criticate în raport cu critici similare. Se face, totodată, referire la considerentele Deciziei nr. 623 din 8 octombrie 2015, arătându-se că formularea contestației în anulare împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care nu s-a soluționat fondul cauzei, indiferent de motivul acesteia, este inadmisibilă. Se mai susține că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci apreciază că dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare sunt nesocotite prin respingerea, ca inadmisibilă, a acestei contestații în anulare, formulată, conform susținerilor acestuia, ca urmare a necitării sale în procedura de judecată în etapa camerei preliminare, procedură care, astfel, nu a fost legal îndeplinită la termenul acordat în vederea discutării cererii. Or, Curtea Constituțională a afirmat, în jurisprudența sa, că dispozițiile legale criticate constituie opțiunea legiuitorului, exprimată în marja de apreciere prevăzută de art. 61 din Constituție. De altfel, dispoziția legală criticată reprezintă o aplicare în domeniul legii procesual penale tocmai a dispozițiilor constituționale prevăzute la art. 126 alin. (2) . Pentru aceste motive, se susține că textul este clar, neechivoc și nu necesită modificări. ...