Decizia CCR nr. 7/2022Punctul 23

23. Autorii excepției susțin că dispozițiile art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 și ale art. 21 din Legea nr. 500/2002, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, aduc atingere următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului și art. 126 alin. (3) privind competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. În ceea ce privește dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, susțin că acestea sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. j) potrivit cărora statutul funcționarilor publici aparține domeniului legilor organice, ale art. 115 alin. (1) referitor la delegarea legislativă și ale art. 154 privind conflictul temporal de legi. ...