Decizia CCR nr. 490/2022Punctul 11

11. Autorul arată că, tot prin hotărârea pronunțată în Cauza Natsvlishvili și Togonidze împotriva Georgiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că „atunci când rezultatul acordului negociat este faptul că o acuzație penală împotriva inculpatului este stabilită printr-o formă prescurtată de examinare judiciară, aceasta duce, în esență, la renunțarea la o serie de drepturi procedurale. Acest lucru nu poate fi o problemă în sine, deoarece nici litera, nici spiritul articolului 6 nu împiedică o persoană să renunțe la aceste garanții din propria sa voință liberă (a se vedea Scoppola împotriva Italiei (nr. 2) [GC], nr. 10249/03, § 135, 17 septembrie 2009). Curtea observă, în acest sens, că încă din 1987, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a solicitat statelor membre să ia măsuri care vizează simplificarea procedurilor judiciare ordinare prin recurgerea, de exemplu, la procese sumare sau accelerate. Cu toate acestea, un principiu fundamental implică faptul că renunțarea la anumite drepturi procedurale trebuie întotdeauna, pentru a fi considerată eficientă în sensul Convenției, stabilită în mod neechivoc și însoțită de garanții minime, proporționale cu importanța acesteia. În plus, nu trebuie să contravină vreunui interes public important (a se vedea, printre altele, Scoppola (nr. 2), citată mai sus, § 135-136; Poitrimol împotriva Franței, 23 noiembrie 1993, § 31, seria A nr. 277-A, și Hermi împotriva Italiei [GC], nr. 18114/02, § 73, ECHR 2006-XII)“. ...