Decizia CCR nr. 417/2023Punctul 41

41. Cu privire la invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, se arată că din jurisprudența Curții Constituționale, respectiv din deciziile nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 984 din 30 iunie 2009 și nr. 989 din 30 iunie 2009, rezultă cu evidență că Guvernul, cu ocazia adoptării ordonanțelor de urgență, pe lângă respectarea condițiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, trebuie să țină cont și de dispozițiile constituționale ale art. 61 alin. (1) . Guvernul, prin adoptarea unei ordonanțe de urgență, nu poate lipsi de efecte o lege adoptată de Parlament. O atare limitare a legiuitorului delegat rezultă din însăși rațiunea existenței delegării legislative. Astfel, atribuțiile legislative delegate în favoarea Guvernului nu se pot constitui în piedici pentru punerea în aplicare a unui act de reglementare primară adoptat chiar de puterea legiuitoare în exercitarea competenței sale originare. Guvernul trebuie să acționeze în sensul punerii în aplicare a legilor edictate de către Parlament, iar când consideră că nu există suficiente resurse financiare sau de orice natură pentru aplicarea legii adoptate, va uza de alte căi constituționale prin care va putea modifica legea în cauză. ...