Decizia CCR nr. 141/2024Punctul 16

16. În concluzie, autoarea excepției arată că este esențial să se clarifice care este interpretarea corectă a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, din perspectiva Curții Constituționale, în raport cu dispozițiile art. 52 alin. (2) din Codul muncii, respectiv dacă acestea se aplică retroactiv sau nu în materie civilă, lato sensu, implicit în cadrul raporturilor juridice de muncă. Consideră că, în raporturile de drept privat, măsura dezincriminării nu poate să agraveze răspunderea contractuală a angajatorului pentru măsura de suspendare a contractului de muncă și că efectul retroactiv al dezincriminării operate prin decizia Curții Constituționale este limitat strict la soluția în procesul penal, adică la legea penală mai favorabilă. Nu este de conceput ca dezincriminarea, un act de politică penală de clemență care profită făptuitorului, să se transforme într-un temei de sancționare civilă a altor persoane care au raporturi juridice civile cu făptuitorul sau să antreneze răspunderea contractuală față de făptuitor a altor persoane care au acționat cu bună-credință în apărarea intereselor lor legitime față de faptele săvârșite. Precizează că, prin Decizia nr. 116 din 13 martie 2018, Curtea Constituțională nu a avut în vedere în mod expres ipoteza pusă în discuție în prezenta cauză. ...