Decizia CCR nr. 141/2024Punctul 12

12. Or, această expresie din cuprinsul dispozițiilor legale criticate este neclară și echivocă, fiind contrară art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție și jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, deoarece este susceptibilă de mai multe interpretări, dovadă fiind și practica judiciară neunitară și chiar contradictorie. Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016 nu operează niciun fel de distincție în ipoteza dezincriminării infracțiunii de abuz în serviciu și nici cu privire la efectele pentru trecut și asupra raporturilor juridice lato sensu, inclusiv din sfera dreptului muncii, astfel că unele instanțe de judecată au considerat că „se constată nevinovăția“ în ipoteza în care în cursul procesului penal s-a făcut aplicarea deciziei Curții Constituționale și s-a dispus clasarea, în timp ce altele au apreciat că, dimpotrivă, în acest caz s-a făcut dovada implicită a vinovăției salariatului și că dezincriminarea nu echivalează cu constatarea nevinovăției. ...