Decizia ÎCCJ nr. 4/2016 (RIL)Paragraful 109

16. Astfel cum se arată în sesizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, practica neunitară ce formează obiectul recursului în interesul legii a fost generată de modul diferit de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal anterior, respectiv art. 306 din Codul penal în vigoare, în ipoteza unui prejudiciu produs în aceeaşi cauză, atât bugetului general al Uniunii Europene sau bugetelor administrate de aceasta ori în numele ei, cât şi bugetului de stat, în sensul că infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei s-a reţinut fie singură, fie în concurs ideal cu infracţiunea de înşelăciune, în cazul în care legea veche este mai favorabilă, respectiv cu infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, în cazul în care legea nouă este mai favorabilă sau fapta a fost săvârşită sub imperiul ei.