Decizia ÎCCJ nr. 12/2016 (RIL)Paragraful 130

80. Se constată că legiuitorul a optat pentru reglementarea imperativă şi exhaustivă a locurilor de muncă cu condiţii speciale şi a unităţilor în care se găsesc acestea, renunţând la edictarea unor norme cu aplicabilitate generală în baza cărora orice unitate putea să îşi evalueze locurile de muncă. Edictarea Legii nr. 226/2006 a presupus încheierea procesului început prin Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au prevăzut o listă de locuri de muncă în abstract în care se desfăşoară activităţi ce pot fi încadrate în condiţii speciale, finalizarea procesului însemnând identificarea tuturor unităţilor economice care deţin astfel de locuri de muncă.