Decizia ÎCCJ nr. 23/2016 (HP)Paragraful 64

Din lecturarea acestui din urmă act normativ nu reiese însă o definiţie a sintagmei în discuţie, dar se constată că legea-cadru are ca obiect de reglementare "stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului" [art. 1 alin. (1) ], iar începând cu intrarea sa în vigoare "drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege." [art. 1 alin. (2) ], cu menţiunea că prin art. 39, după ce se abrogă anumite dispoziţii expres identificate, legiuitorul prevede la lit. y) că se abrogă şi "orice alte dispoziţii contrare prezentei legi". În acest din urmă caz se impune a se avea în vedere în ce măsură mai sunt în vigoare, iar nu abrogate, în considerarea art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii din legi speciale anterioare, care ar conţine reglementări prin care drepturile salariale ale anumitor categorii de personal se stabileau în raport cu nivelul de salarizare al personalului din aparatul de lucru al Parlamentului, reglementări aflate însă în conflict cu dispoziţiile (inclusiv anexele) Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare.