Decizia CCR nr. 534/2024Punctul 27

27. Este adevărat că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că are competența de a exercita controlul de constituționalitate asupra unei interpretări a conținutului normei juridice, însă numai când acesta este stabilit printr-o interpretare generală și continuă la nivelul instanțelor judecătorești, neputând fi efectuat asupra conținutului normei juridice rezultat din interpretările eronate și izolate ale unor instanțe judecătorești. Prin urmare, competența Curții Constituționale este angajată atunci când există o practică judiciară divergentă și continuă, fără a fi izolată, în care una dintre interpretările date normei în cauză este contrară exigențelor Constituției. Cu alte cuvinte, criteriul fundamental pentru determinarea competenței Curții Constituționale de a exercita controlul de constituționalitate asupra unei interpretări a normei juridice este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistența sa în timp, în cadrul practicii judiciare, așadar, existența unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanțelor. De aceea, Curtea Constituțională este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existența unei practici unitare/neunitare de interpretare și aplicare a legii de natură să încalce exigențele Constituției, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot forma obiectul controlului de constituționalitate, ci al controlului judecătoresc (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 31 mai 2023, paragraful 22, și Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 20). ...