Decizia CCR nr. 547/2024Punctul 53

53. Criticile aduse art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 sunt și ele identice cu cele formulate în Decizia Curții Constituționale nr. 662 din 29 septembrie 2020, paragrafele 42 și 43. Astfel, Curtea a statuat că aceste dispoziții legale stabilesc reguli de ordin tehnic în materie fiscală privind sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, realizând o corelare cu dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, în contextul transferului contribuțiilor sociale din sarcina angajatorului în sarcina angajatului, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 10 noiembrie 2017. Astfel, legiuitorul a redimensionat politica sa fiscală, aspect care se înscrie în marja sa de apreciere, potrivit art. 139 din Constituție, în scopul îmbunătățirii colectării contribuțiilor la bugetul de asigurări sociale și, implicit, al protejării drepturilor fundamentale ale salariaților. În consecință, Curtea a constatat că, analizate în cadrul ansamblului normativ privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în corelare cu dispozițiile legale referitoare la anumite obligații fiscale, instituite în sarcina contribuabililor, prevederile de lege criticate nu cuprind vicii care să le afecteze claritatea, precizia sau predictibilitatea. În consecință, critica de neconstituționalitate formulată în raport cu art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție este neîntemeiată. ...