Decizia ÎCCJ nr. 37/2016 (HP)Paragraful 118

47. Din aceste considerente ale încheierii de sesizare rezultă că, deşi apelul vizează aspecte de fond, instanţa de apel consideră că se impune a verifica din oficiu şi cu prioritate admisibilitatea unei astfel de acţiuni. În jurisprudenţa sa (Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014, Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014, Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015 etc.), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut, în mod constant, că obiectul sesizării l-ar putea constitui atât o chestiune de drept material, cât şi una de drept procedural dacă, prin consecinţele pe care le produce, interpretarea şi aplicarea normei de drept au aptitudinea să determine soluţionarea pe fond a cauzei, respectiv rezolvarea raportului de drept dedus judecăţii. Prin urmare, chiar dacă se apreciază că admisibilitatea unei astfel de acţiuni este privită din perspectiva căii procesuale deschise la organul jurisdicţional, şi nu ca o condiţie de fond a exercitării acţiunii referitoare la identificarea unui temei de drept substanţial, ea poate constitui obiect al mecanismului de unificare a practicii judiciare reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă.