Decizia CCR nr. 590/2024Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. În acest sens se arată că reglementarea, în cuprinsul actualului Cod penal, a soluției juridice a înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii și în cazul persoanelor condamnate pentru fapte pentru care legea penală nu prevede pedeapsa închisorii - spre deosebire de soluția din Codul penal din 1969, care prevedea această posibilitate doar în ipoteza în care infracțiunea comisă putea fi sancționată cu pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii - constituie opțiunea legiuitorului și că durata pedepsei închisorii dispusă în această situație este previzibilă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii. Se observă că în prezenta cauză instanța a reținut că persoana condamnată nu a executat, ulterior pronunțării hotărârii de condamnare, muncă neremunerată în folosul comunității. Se mai susține că dispozițiile legale criticate trebuie coroborate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. ...