Decizia CCR nr. 621/2024Punctul 16

16. Referitor la criticile formulate de autorul excepției de neconstituționalitate, în jurisprudența sa recentă, aplicabilă mutatis mutandis și în cauza de față (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 85 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 3 iulie 2018, și Decizia nr. 775 din 28 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 16 aprilie 2020, sau Decizia nr. 173 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 iulie 2020), Curtea a reținut că, potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificată, succesiv, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispozițiile art. XIV-XVII se aplică și proceselor pornite începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. ...