Decizia CCR nr. 652/2024Punctul 10

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale deoarece permit sancționarea cetățenilor pentru nerespectarea termenului de depunere a unui act, chiar dacă, în realitate, acesta a fost respectat, întârzierile fiind cauzate din vina instanței și a serviciului administrativ care deservește justiția. Având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016, respectiv că cererile transmise prin poștă electronică sau fax sunt asimilate depunerii personale, și nu depunerii prin poștă, rezultă că, atunci când documentele sunt depuse prin mail, instanța trebuie să remită depunătorului dovada înregistrării sub formă de copie după document, cu ștampila instituției, semnătura, data și ora la care a fost depus. Or, deși legea prevede că, actele trimise prin poșta electronică beneficiază de același regim ca și documentele depuse personal, instanțele nu trimit niciodată confirmările înregistrărilor. În acest mod, cetățeanul este lipsit de dovada că a trimis în termen legal actele necesare prin poștă electronică. Or, pot apărea o serie de situații în care, fără ca cetățeanul să fie de vină, actele trimise prin poștă electronică să fie înregistrate cu întârziere sau să nu fie înregistrate deloc. Spre exemplu, e-mailul este trimis la timp, dar din motive tehnice nu ajunge la destinație sau este recepționat de instanță cu întârziere, iar înregistrarea actelor se face peste termenul legal. În lipsa confirmării de înregistrare, cetățenii nu au cunoștință că actele trimise nu au ajuns deloc sau că au ajuns cu întârziere, peste termenul legal. ...