Decizia ÎCCJ nr. 1/2018 (HP)Punctul IV

IV. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În ședința din 2 noiembrie 2017, inculpatul A.C. a formulat cerere prin care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În susținerea cererii a menționat că voința legiuitorului, de a nu fi intervenit pozitiv, în termenul de 45 de zile, prevăzut de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în respectarea Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, reconfirmată prin Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 246 alin. 1 din Codul penal din 1969, ale art. 248 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“, a avut drept consecință dezincriminarea tacită a infracțiunilor prevăzute de textele de lege menționate, făcând aplicabile dispozițiile art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public a opinat că infracțiunea de abuz în serviciu este incriminată, dispozițiile art. 297 din Codul penal nefiind abrogate, iar inculpații B.S.V., D.G, C.M., P.T și S.C. T. S.R.L. nu au exprimat puncte de vedere proprii asupra chestiunii în discuție, arătând că sunt de acord cu susținerile inculpatului A.C. ...