Decizia CCR nr. 50/2025Punctul 13

13. Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. În acest sens se arată, în principal, că autorul excepției nu critică textul ce face obiectul excepției pentru ceea ce prevede, ci pentru ceea ce nu prevede, solicitând în realitate completarea art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală în ceea ce privește obiectul căii de atac a recursului în casație. Așadar, rezultă că autorul dorește de fapt completarea sau modificarea textului de lege criticat, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Pe fondul excepției de neconstituționalitate, se arată că instanța constituțională a răspuns acelorași critici privind dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală, fiind invocată în acest sens Decizia nr. 517 din 6 iulie 2017, paragrafele 20, 23, 24 și 26, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. ...