Decizia CCR nr. 157/2025Punctul 62

62. Cu privire la această critică, instanța constituțională reține că art. 3 alin. (1) lit. d) și e) din legea analizată definește transferul de autoritate ca o acțiune prin care diferite grade de autoritate ale comenzii și controlului asupra unor forțe desemnate sunt conferite, pe o durată determinată, de către comandantul forțelor aliate sau autoritățile militare ale statelor participante la o coaliție pe teritoriul statului român către șeful Statului Major al Apărării sau, după caz, de către acesta unui comandant aliat sau de coaliție, în condițiile legii române și ale tratatelor la care România este parte, iar mesajul privind transferul de autoritate reprezintă documentul standardizat, agreat la nivel aliat, care stă la baza transferului de autoritate asupra unei structuri militare participante la misiuni și operații, în al cărui conținut sunt precizate denumirea structurii participante, compunerea, efectivele, tehnica și echipamentele specifice, zona de operații desemnată și perioada participării efective, gradul de autoritate transferat, limitările și restricțiile naționale de ordin juridic, geografic, acțional și operațional privind utilizarea forței. ...