Decizia CCR nr. 150/2025Punctul 14

14. În acest sens Curtea a reținut că, deși inculpatul nu încalcă obligațiile impuse inițial prin măsura preventivă mai ușoară, se poate constata că, ulterior luării sale, împrejurările concrete, amploarea activității infracționale ori atitudinea manifestată de inculpat justifică lipsa de proporționalitate cu gravitatea acuzației prin insuficiența atingerii scopului urmărit de măsura preventivă mai ușoară. Prin urmare, în actul de înfăptuire a justiției, judecătorul de drepturi și libertăți, în momentul în care, în urma analizării acestor împrejurări, ajunge la concluzia necesității înlocuirii măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, nu își manifestă în mod arbitrar competența. Dimpotrivă, o astfel de competență nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigențelor constituționale ale art. 23 alin. (1) și (2) , potrivit cărora arestarea unei persoane este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege. ...