Decizia CCR nr. 197/2025Punctul 17

17. Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a observat (paragraful 19) că faptul că în cuprinsul considerentelor ce întemeiază soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 se face referire, printre altele, la dispozițiile art. 36 alin. (2) și (3) din Legea nr. 18/1991, în cadrul unui raționament logico-juridic ce vizează modalitatea de interpretare și aplicare a art. 3, 9 și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, nu poate fi convertit într-un element determinant, care să modifice obiectul, scopul și efectul juridic al deciziei pronunțate de instanța supremă și pe baza căruia să poată fi pretinsă nelegalitatea și chiar neconstituționalitatea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Efectul obligatoriu al Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017 poartă asupra modalității în care instanțele de judecată aplică și interpretează dispozițiile art. 3, 9 și ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, și nu pe cele ale art. 36 alin. (2) și (6) din Legea nr. 18/1991, așa cum se susține. ...