Decizia CCR nr. 176/2025Punctul 13

13. De asemenea, Curtea observă că: art. 1 din Legea nr. 200/2006 dispune că această lege reglementează condițiile privind constituirea, gestionarea, utilizarea și controlul Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale (a cărui gestionare se face de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene și a municipiului București, denumite agenții teritoriale); art. 2, în forma criticată, stabilește sfera creanțelor salariale a căror plată se poate realiza din fondul respectiv (creanțele salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă și din contractele colective de muncă încheiate de salariați cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolvenței și față de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare); art. 19, în forma supusă controlului de constituționalitate, prevede aspecte legate de procedura privind stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților și de efectuarea plății (care se realizează de agențiile teritoriale), persoanele îndrituite să formuleze asemenea cereri și documentele necesare care să ateste că împotriva angajatorului a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii insolvenței și a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare. ...