Decizia CCR nr. 507/2025Punctul 25

25. Referitor la critica privind inexistența dublului grad de jurisdicție în contestarea încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, Curtea s-a pronunțat constant în sensul că art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu consacră nici expres, dar nici implicit dreptul la dublul grad de jurisdicție, drept ce este recunoscut doar în materie penală. De asemenea, nici art. 13 din Convenție, care se referă la dreptul la un „recurs efectiv“, nu are semnificația asigurării dublului grad de jurisdicție, ci doar a posibilității de a se supune cauza judecății unei instanțe naționale. Curtea reține că accesul la justiție, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură (a se vedea în acest sens Decizia nr. 160 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016, paragraful 21, și Decizia nr. 180 din 4 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 11 august 2023, paragrafele 18-22). Procedura regularizării reprezintă o situație deosebită, întrucât nu privește judecata pe fond a cererii de chemare în judecată, fiind o etapă administrativă care urmărește să impună reclamanților o anumită disciplină, în scopul respectării principiului celerității și al degrevării instanțelor judecătorești de cereri incomplete. ...