Decizia CCR nr. 502/2025Punctul 18

18. De altfel, Curtea observă că, în motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul invocă existența unei ipoteze juridice care aduce în discuție un vid legislativ, care, în opinia sa, este de natură să încalce dispozițiile constituționale invocate. Or, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Așadar, soluționarea acestui aspect nu ține de competența Curții Constituționale, întrucât implică un act de legiferare, care ține de competența Parlamentului. Astfel că, în completarea considerentelor menționate la paragrafele anterioare ale prezentei decizii, având în vedere art. 61 din Constituție și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea reține că nu poate modifica sau completa un text de lege în sensul celor invocate de autorul excepției. ...