Decizia CCR nr. 635/2025Punctul 13

13. În continuare, susține că este interesată de crearea unor algoritmi de înfăptuire a justiției, iar pentru aceste considerente solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, în lumina standardelor convenționale, dar și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene. În acest sens, susține că normele criticate încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocând Hotărârea din 22 septembrie 2004, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Pabla Ky împotriva Finlandei, prin care s-a constatat că lipsa audierii părții în procedura de recuzare încalcă art. 6 din convenția mai sus amintită. Totodată, este încălcat și art. 20 din Constituție coroborat cu art. 7, 8 și 11 din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, ratificată prin Legea nr. 365/2004, aceste articole referindu-se la standardele de integritate ale funcționarilor publici. În aceste condiții, autoarea excepției consideră că lipsa audierii părților împiedică verificarea integrității judecătorilor, aspect contrar obligațiilor internaționale asumate de România. Ca jurisprudență relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, autoarea invocă hotărârile din 23 aprilie 2015, 9 ianuarie 2013, 12 februarie 2008 și 5 mai 2020, pronunțate în cauzele Morice împotriva Franței, Oleksandr Volkov împotriva Ucrainei, Guja împotriva Moldovei și Kövesi împotriva României. ...